Bolile pulmonare sunt o specialitate importantă a chirurgiei toracice, care oferă tratament pentru cancere, boli infecțioase, pneumotorax, bronșiectazie și emfizem. Chirurgia pulmonară este unul dintre obiectivele principale ale chirurgiei toracice.
Plămânii oxigenează sângele care vine din inimă (la inhalare) și elimină dioxidul de carbon (la expirare). Acțiunea mușchilor respiratori asupra plămânilor produce repirația.
Plămânul drept este împărțit în trei lobi: superior, mijlociu și inferior, iar plămânul stâng are doar doi lobi: superior și inferior, fiecare lob fiind compus din mai multe segmente.
Există două tipuri principale de tumori: carcinomul non-microcelular și carcinomul cu celule mici.
Carcinomul non-microcelular este cel mai frecvent (85% din cazuri). Se trateaza prin interventie chirurgicala daca stadiul de avansare o permite. Din păcate, doar un sfert din tumorile de acest tip sunt într-un stadiu operabil când sunt descoperite. Carcinoamele non-microcelulare care sunt operate pot necesita tratament suplimentar cu chimioterapie, imunoterapie și/sau radioterapie. Tratarea cancerului pulmonar necesită o abordare complexă care implică toate disciplinele medicale relevante din cadrul unei unități medicale.
Carcinomul cu celule mici (microcelular) este mai rar (15% din cazuri). Tratamentul chirurgical nu este adesea indicat. Extinderea restrânsă a tumorii și localizarea acesteia în regiunile periferice ale plămânilor sunt principalele criterii pentru posibila aplicare a unui tratament chirurgical.
Indiferent de tehnica chirurgicală aleasă, operația pulmonară se efectuează sub anestezie generală. Intervenția chirurgicală constă în îndepărtarea focarului tumorii iar tipul de rezecție se determină în funcție de extinderea tumorii:
- segmentectomia (exereza unuia sau mai multor segmente pulmonare) este utilizată pentru tumorile mici;
- lobectomia (ablația unuia sau mai multor lobi) se efectuează dacă tumora este mare sau prea aproape de inimă;
- pneumonectomia (eliminarea totală a unui plămân) este utilizată atunci când este necesară ablația unui plămân întreg pentru a elimina tumora (rar).
În plus, se realizează și disecția ganglionilor limfatici pentru a îndepărta ganglionii din jurul bronhiilor și traheei, care sunt adesea primul loc de apariție a metastazelor.
Majoritatea (aproximativ 80%) rezecțiilor pulmonare sunt efectuate, în prezent, prin tehnici chirurgicale minim invazive și video-asistate (toracoscopie sau VATS).
O membrană dublă, numită pleură, înconjoară plămânii și acoperă coastele. Spațiul dintre cele două membrane se numește cavitate pleurală. Pneumotoraxul este atunci când aerul pătrunde în cavitatea pleurală. Aerul care provine dintr-o zonă de slăbiciune a plămânului (o „gaură” în plămân) îl face să se prăbușească. Acest fenomen poate fi local, în vârful plămânului (apex), sau se poate extinde la întregul plămân.
Pneumotoraxul este mai frecvent la bărbați și afectează mai ales tinerii (între 20 și 40 de ani), fumatul fiind un factor agravant.
Există mai multe tipuri de pneumotorax:
Pneumotoraxul spontan primar este cel mai frecvent și apare fără nicio cauză anume la pacienții fără probleme pulmonare.
Pneumotoraxul spontan secundar este mai rar. Poate apărea ca urmare a unei boli pulmonare, cum ar fi emfizemul, astmul, boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC) sau o tumoare pulmonară.
Pneumotoraxul în tensiune apare atunci când buzunarul de aer nu poate scăpa și continuă să crească în cavitatea pleurală. Creșterea presiunii poate chiar comprima inima și vasele mari, caz în care devine în pericol viața. O operație este atunci crucială pentru supraviețuirea pacientului.
Pneumotoraxul post-traumatic, care poate fi cauzat și de diferite traumatisme., cum ar fi accidentele de circulație sau de muncă.
Tratamentul pentru pneumotorax variază de la simplu repaus la intervenție chirurgicală. Inițial, se încearcă scoaterea aerului acumulat, sub anestezie locală, cu ajutorul unui ac (aspirație pleurală) sau prin drenaj. În pneumotoraxul în tensiune, recurent sau bilateral, se are în vedere tratamentul chirurgical.
Intervenția constă în practicarea ablației chirurgicale a zonei de slăbiciune pulmonară de la originea pneumotoraxului. Pentru a reduce riscul de recidivă, chirurgii efectuează pleurodeza, care lipește cele două membrane pleurale.
Pleurodeza se realizează în trei moduri:
- prin rezecția pleurei care căptușește coastele (pleurectomie)
- prin abraziune mecanică (prin frecarea pleurei)
- prin inserarrea de pulbere de talc în cavitatea pleurală.
Toate aceste trei proceduri chirurgicale sunt efectuate prin abord toracoscopic minim-invaziv.
Emfizemul pulmonar se caracterizează prin distrugerea țesutului pulmonar și dilatarea ireversibilă a plămânilor, care își pierd elasticitatea. Este similară cu boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC), una dintre cele mai frecvente boli netransmisibile la nivel mondial.
Diferite cauze pot duce la emfizem, dintre care cel mai frecvent este fumatul. Consecințele emfizemului compromit capacitatea plămânilor de a funcționa. Oxigenarea sângelui, eliberarea de dioxid de carbon (CO2) și expirarea aerului sunt mai dificile (capcanarea aerului). Acest lucru poate duce la dificultăți de respirație (dispnee). În plus, plămânul care este afectat de emfizem este mai ușor infectat.
Amploarea și impactul emfizemului se pot evalua prin diverse examinări și teste funcționale pulmonare și teste de laborator, inclusiv prin CT.
Tratamentul de bază al emfizemului depinde în primul rând de cauza acestuia. Dacă este cazul, renunțarea la fumat este prima măsură terapeutică, urmată de tratament farmacologic cu inhalatoare și kinetoterapie respiratorie.
În unele cazuri, poate fi luată în considerare o intervenție chirurgicală de reducere a volumului pulmonar, care se poate realiza în două moduri diferite:
- pe cale endobronșică, trecând prin interiorul bronhiilor: în bronhie se introduce o valvă sau o spirală (o spirală mică metalică care permite obturația).
- prin îndepărtarea chirurgicală a părții bolnave și întinse a plămânului, pentru a face loc plămânului sănătos.
Tumorile primare sunt diferite de tumorile secundare (metastaze). O tumoare primară este punctul de plecare al cancerului. Metastazele sunt tumori care s-au răspândit la alte organe din tumora primară. Prin urmare, o metastază pulmonară este un cancer care provine dintr-o altă parte a corpului.
Răspândirea cancerelor la plămâni este foarte frecventă și poate proveni din orice tip de cancer, inclusiv cancer de sân, cancer de piele, cancer intestinal, cancer de prostată sau sarcom. Celulele canceroase se răspândesc, în principal, prin sânge pentru a ajunge, mai apoi, la plămâni.
Tratamentele disponibile pentru metastazele pulmonare constau în chimioterapie, care este tratamentul cel mai des recomandat sau intervenția chirurgicală, care este luată în considerare în funcție de mărimea și numărul de metastaze. În acest caz, scopul este de a elimina metastazele pulmonare pentru a preveni răspândirea acestora.
În plus, metastazele provoacă adesea efuziunea pleurală, care este tratată chirurgical cu pleurodeză prin toracoscopie.
Tratamentul infecțiilor pulmonare se bazează pe administrarea de antibiotice pentru infectiile bacteriene (pneumonie), sau antifungice pentru infecțiile micotice (aspergiloza). În anumite condiții, cum ar fi rezistența la antibiotice, poate fi necesară o intervenție chirurgicală pentru eliminarea părții bolnave.
Cele trei tipuri de infecții pulmonare care sunt tratate în mod obișnuit de către chirurgia toracică sunt:
Tuberculoza. În esență, tratamentul pentru această maladie constă în administrarea mai multor medicamente pe o perioadă lungă de timp.
Chirurgia este utilizată în primul rând pentru a preleva probe care sunt necesare pentru diagnostic. Foarte rar, îndepărtarea unei părți a plămânului bolnav este luată în considerare în caz de rezistență la antibiotice, infecții fungice, leziuni sau hemoragii cauzate de tuberculoză.
Aspergiloza. Este o infecție fungică a plămânului. Poate fi invazivă (invadează tot țesutul pulmonar) sau poate lua forma de aspergilom (o masă care se dezvoltă în altă parte a corpului). Aspergiloza invazivă apare de obicei la pacienții al căror sistem imunitar este slăbit.
Una dintre complicațiile foarte grave ale aspergilomului este hemoragia bronșică (hemoptizia). Intervenția chirurgicală este indicată pentru a preveni hemoragiile fatale și pentru a limita progresia aspergilozei.
Bronșiectazia reprezintă dilatarea anormală a bronhiilor. Acestea se umplu cu secreții stagnante și devin predispuse la infecție. Bronșiectazia este, de obicei, tratată cu antibiotice. Dacă bronșiectazia degenerează și se extinde pe un întreg segment pulmonar, se recomandă rezecția zonei afectate. Ruptura unui vas din interiorul bronhiei este o complicație frecventă a bolii. Dacă se întâmplă acest lucru, este indicată rezecția pulmonară.
